duminică, 30 martie 2014

Cu ale lui mândre şuviţe, TU ŢII UN REGE ÎN ROBIE! ( 94 puncte)



Am citit titlul probei "Primăvara în părul tău", puţin încurcat: o fi cu "adresă" la părul meu?! ... mai ieri îmi analizasem chipul, cu priceperea geambaşului; şi observasem o agresiune a albului de păr. N-am scăpat nici un sfânt din gură, ba chiar mi-am apreciat mutra a fi de academician second hand acceptabil.

M-a luminat amintirea scenelor din Geneză, când Dumnezeu îşi aprecia capodopera zilelor de trudă: "Şi a văzut...că este bine!" Puteam eu, oare, să zic altceva despre felul în care arăt?Apoi, am exclus orice aluzie la femei: 99,9% sunt răsfăţate cu minunăţii  şi se pierd în admiraţie numai când îşi văd chipul în oglinda gravată cu pecetea companiei
farmec
De altfel, am constatat"pe viu" că femeilor nu le scapă nici o iotă din amănuntele despre produsele care le fac frumoasele-frumoaselor! 
Aşa am priceput şi subiectul şi actualitatea produselor promovate prin kitul de regenerare a părului din Gama Gerovital Plant. Problemă de bază, mai ales pentru femei, adică pentru frumoasele din viaţa noastră.
Nu zâmbiţi, răilor! Am auzit pe mulţi străini exclamând:"Frumoase- româncele!"Nu era o exclamaţie de circumstanţă, ci o convingere.
Şi noi o ascundem, de mult! Se ştie şi de ce-s frumoase: mai întâi că au o gena complexă, de răscruce heterozică a lumilor, apoi norocul unei clime care conservă calităţile genetice tari.
Şi mai au de partea lor, de peste un secol, truda, nu mică a  alchimiştilor de la Farmec, care veghează, protejează şi sporesc valoarea acestei averi naţionale- eterna frumuseţe a femeii române.
 Şi de ce să nu înceapă menţinerea frumuseţii cu îngrijirea părului, a cosiţelor? Sunt o constantă a adoraţiei sublimului feminin.
 Cu mii de ani, în urmă, Solomon lăuda chipul, părul iubitei:
"Capul tău este măreţ, cum e Carmelul, iar părul tău ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe  TU ŢII UN REGE ÎN ROBIE! " Cântarea cântărilor (VII-6)
Revenind la kitul de tratament pentru regenerarea părului, Gerovital Plant, acesta înlătura efectele agresive ale vârstei, poluării, bolii asupra podoabei capilare, prin principii active multiple: vitamine ( A, E, B5 ) care"lucrează" asupra firului depreciat, ajutându-l să se restructureze; extracte de plante care dau vigoare, rezistenţă la cădere.
Deci Gerovital Plant e un eficace remediu antiage, antipoluant (vopsiri, styling ); anti -mătreaţă. Ceea ce chiar  şi cere o bună îngrijjire a părului!
Orice aş mai scrie ar deveni truisme. Femeile ştiu ce vor de la "Farmec" şi obţin prompt!

 Cât despre bărbaţi, are Domnul grijă de ei : freză zero şi compensaţie sentimentală- barbă. Cam aşa-i dintotdeauna şi aduc argument două epigrame savuroase prin inteligenţa lor.

Cineva cu plete bogate îi scrie lui Cincinat:

Bardul nostru Cincinat
Poet chel, însă de rasă, 
Vrea să fie îngropat
Sub o salcie...pletoasă!

 Cincinat îi răspunde poetului pletos:

Găsesc că prea se-ngâmfă el
Cu păru-i arhiabundent.
Alecsandri era mai chel
Şi...parc-avea mai mult talent!
 (Haz de necaz? Poate!)

PS Pozele ataşate fac elogiul părului frumos care sporeşte farmecul Evei- Afrodite.
Iar ochii noştri fură frumosul de oriunde s-ar găsi, fără pedeapsă: "Ce-i frumos şi lui Dumnezeu place!"





     Afrodite în diverse viziuni picturale şi Miss Univers în foto
Pentru SuperBlog!

joi, 27 martie 2014

De la PC-ul cât roaba, la tabletă ( 90 puncte )

Îmi venea să încep cu  înţelepciunea populară "Fă-mă, Doamne cu noroc /  Şi m-aruncă-apoi şi-n foc!"; dar n-o fac, deoarece mai ştiu că norocul şi-l face omul. Or, eu mai mult îl desfac. Că-s sucit de conservator, de pomină.
 Altfel, n-aş fi ţinut, până mai ieri, o Dacie din mileniul trecut, pentru care îmi propuneau vecinii o afacere: să-i las să pună cloşcă pe ouă; că asigură microclimat optim pentru pui. 
Acum am încurcat-o cu PC-ul. Dă rateuri. Când speram şi eu la un premiu-ceva în acest concurs, a scos o postare, de s-a crucit "juristul de serviciu"de la acea probă: ieşise scrisul de-n-doaselea, de n-a mai priceput, bietul, nimic!
Cred că l-a confundat PC-ul cu Michelangelo, cel care scria şi citea în oglindă. 
Mecanicul care mă ajuta, legând cu sfoară măruntaiele Unităţii şi dându-i cu pumnul sau cu piciorul s-o ia din loc, e în grevă, jignit de munca înjositoare la care îl puneam.
Gata! Mă modernizez. Mi-a spus prietena mea, " Spunşieu", care-mi umflă toate premiile cu o prăpădită de tabletă + talent, că poate-poate mi se schimbă soarta cu o sculă potrivită modei.
 Am ajuns pătimaş să tot răscolesc eterul, zi şi noapte, încremenit din închieturi, lângă "roaba" mea cibernetică, priponită de internet. Vreau dreptate, vreau confort, vreau TABLETĂ!
Că mai şi eliberez jumătate din camera bordeiului în care m-am oploşit.
Ies azi, în stradă,  să atârn un banner pe gardul vecinului plecat la câştig, în Italia.
Scriu, cu bidineaua: "Nu mai suport discriminarea ! Vreau TABLETĂ ! Ştiţi  voi cine sunt?! Sunt CETĂŢEAN EUROPEAN!!    
 Poate merge să i se facă milă vreunui IT-ist să mă sfătuiască: ce să iau, de unde, cu ce performanţe să fie dotată, cum sa mânuiesc o tabletă (şi, dacă se poate, ieftină!). Cum râdeam de cineva: si fie vaca- bună, adică, "Grasă şi frumoasă/ Si devreme-acasă!"
Deci, dragi hoarde de bloggeri, păzea, că-s cetăţean european cu tabletă şi vă spulber premiile, la următorul concurs SuperBlog  (dacă mă mai primesc!).
Şi să vedeţi atunci "boierul"
Iar nu mi-a mers bine. Aşa că mi-a mai rămas să dau târcoale unui magazin online bine învăţat şi cu tabletele şi cu clienţii cârcotaşi ca mine.

De unde mă şi văd cu tableta preferată în mână,  Serioux 5800, la reducere, adevărată pleaşcă pentru buzunarele mele soioase!
Detaliile tabletei arată că e numai bună la mine: uşoară, cool, cu ecranul subţire, poate fi mânuită în fotoliu; până şi  în pat. (Imaginaţi-mă pe mine în pat cu"roaba" aia antideluviană!)
O problemă tot ar mai fi: să învăţ mişcări elegante de balerină, sau gesturi suple de mângâiere a unei femei, când voi opera pe tableta mea super-Serioux. Om vedea! 
Ce mai,  chiar o cumpăr.  Acum! 

 Ps (hors concours) Bicicletele alea oferite, cu tot felul de acareturi pe ele, pot fi legate şi la internet, ca megatablete? Nu ? Bine!  Mai întreb la SuperBlog, pentru care scriu.

Despre oxidanţi şi reţeta AntiOx ( 73 puncte )

Până la urmă. întâmplarea face şi desface totul pe lumea asta. 
Că pe aialaltă-nu ştiu! 
Recunosc truismul afirmaţiei, dar să vedeţi cum se aplică la mine.
Mă gândeam ce legături aş putea născoci  între mine şi NH-Hotels, între acesta din urmă, noul său tip de mic dejun şi stilul de viaţă sănătos pe care şi-l doreşte fiecare dintre noi. Aveam câteva repere din prezentarea sponsorului: implicarea activă în protecţia ecologică a mediului prin  conceptul  Ecomeetings, în toate evenimentele găzduite; folosirea exclusivă a cosmeticelor cu ambalaje repede biodegradabile; şi, mai nou, o surprinzătoare reţetă de alimentaţie sănătoasă - meniul inovator Breakfast AntiOx.
Recunosc, nu ştiu/ştiam prea multe despre lupta dintre componenţii antioxidanţi din alimente şi  oxidanţii radicali liberi, în starea noastră de sănătate.
Aşa că mă pregăteam la o abordare a temei de concurs, aşa, cu generalităţi. 
Dar aici intervine întâmplarea.
O veche cunoştinţă, expatriată de-o viaţă în Ţara Arţarilor, îşi umple timpul de tânără pensionară, organizând excursii pentru colegii  simandicoşi de generaţie. Şi cine nu ştie de mofturile şi exigenţele atât de norocoşilor pensionari din acele ţări!: sete de călătorie, confort boieresc, exotism, divertisment, hrană surprinzatoare, dar musai ecolologică.
Că doar o... pensie are omul (de pe acolo).
Iac-aşa a ajuns şi la mine, prin întâmplare, norocul: doamna  a venit în România, şi la mine în bătătură, să aranjeze logistic  turul Nordului ( Bucovina şi Maramureşul) pentru încă prea puţin smochiniţii ei pensionari.
 Trecuse incognito pe la NH- hotels şi părea hotărâtă să-i folosească serviciile.
Am întrebat-o şi eu ce-i cu AntiOx-ul; chimistă reputată, a început să turuie, într-o română de Montreal, detalii, dintre care am înţeles şi reţinut câte ceva; să le menţionez!
 Organismul are nevoie continuă de energie. Pentru asta, el metabolizează hrana zilnică şi cu ajutorul oxigenului. Numai că din aceste "arderi" rezultă şi elemente cu un electron liber, acei radicali liberi, sau agenţi oxidanţi, elemente foarte instabile care reacţionează cu lipide, proteine, ADN celular, cu efecte destructive. (Duşmanii: superoxidul= O2-; hidroxilul = OH-;peroxinitritul = ONOO-. Vai, Doamne!)
 -Ai înţeles?!
-(Nu prea, dar dau din cap, in semn că" DA!")
-Organismul se apără şi el cum poate; prepară nişte antioxidanţi proprii (endogeni),dar cam puţini pentru o protecţie totală.
S-a aflat că solutia bună s-ar găsi într-un antidot natural. din afară (exogen) conţinut în cantităţi diferite chiar în alimente. Numai că trebuie să le alegem pe acelea care sunt mai bogate în asemenea principii, precum: vitaminele A, B2, B31, B10,C, E, microelemente-Fe, Zn, Mg etc, flavonide ş.a., ş.a.!
-Clar?! (Iar aprob, gestual de teama verificării adevărului!)
 -Aici intervine nutriţionistul, care analizează produsele alimentare, le clasifică şi le  introduce în reţete alimentare.
- Şi dacă îl ignorăm?! intervin eu, ca să par, deja, bine priceput.
- Păi, uită-te în oglindă, că ţi se vede ignoranţa; arăţi ca Matusalem!
Am ascuns o răutate sub zâmbet, promiţându-mi să o bag sub a cură de Gerovital, de la "Farmec".
Şi despre AntiOx?
-Hotelul NH Bucharest a înţeles, văd, exigenţele nutritive ale clienţilor.Aşa că alege în reţetele de breakfast AntiOx meniuri  din fructele, salatele, lactatele eco, sucurile naturale  cele mai bogate nu numai în nutrienţii energetici necesari, ci şi cele mai bogate în antioxidanţii ; başca-termenul meu!- gustul, estetica, de neignorat!
 Mi-a făcut capul călindar prietena mea.
I-am zis că o cred, pe încercate, la sosirea în România, la NH Bucharest, cu aventurierii ei pensionari fă-ă-ră riduri.

Scris cu superbunăvoinţa SuperBlog!

marți, 25 martie 2014

Raze de speranţe în celule STEM ( 80 puncte)


Sunt destul de încurcat, dar, paradoxal, şi bucuros în abordarea acestui subiect.
Să mă explic: despre celulele STEM auzisem câte ceva; că se pun mari speranţe în folosirea lor pentru tratarea unor boli grave, că se pot recolta relativ uşor. În rest- tabula rasa!
Dar, curiozitatea şi refuzul de a îndruga ceva aproximativ- convenţional în materialul pentru concurs m-au făcut să să întârzii ore bune pentru informare; să nu par din plop!
Aşa m-am trezit în apropierea unor preocupări ştiinţifice profunde, cu implicaţii enorme în destinul unora dintre noi-salvarea vieţii din ghearele unor maladii încă, repet, încă incurabile.
Şi ce ar putea fi mai serios, mai de folos, decât difuzarea  responsabilă a unor informaţii care ar putea aprinde o speranţă în inima vreunui om la necaz, care ar citi aceste rânduri.
Aşa că renunţ la tratarea de efect advertorial, cu soluţii facile în publicitate, în faţa unei asemenea teme.
Formaţia mea umanistă mă face precaut; de aceea, pun articolul sub protecţia ziselor unui cronicar moldovean: "Eu voi da samă de ale mele câte scriu!"
Aşadar, ce am înţeles; că sunt celulele STEM: - celule NESPECIALIZATE care pot dezvolta, controlat,  ţesuturi.
Şi că cele embrionare( faţă de cele ale adulţilor)  pot genera ORICE FEL DE ŢESUT. Ele se află în sângele acumulat în cordonul ombilical, la naşterea fătului şi în placenta fetală.
Adevărat miracol, biologic, celulele STEM, în condiţii  de control provocat, se pot dezvolta în celule de acelaşi fel (stem), sau se pot transforma în celule de alt tip, generând ţesuturi epiteliale, musculare, hepatice, nervoase.
De aici rezidă plaja largă de aplicaţii în regenerarea zonelor afectate de boli, pentru care nu există soluţii clasice: Alzhaimer, leziuni cerebrale, în special pediatrice, scleroză multiplă, diabet. (Circa 80 de boli!)
Pot, deci, nota primul motiv care ar impune, în toate familiile,deci şi în a mea, interes pentru înţelegerea şi, funcţie de posibilităţile financiare, asigurarea materialului necesar  grefelor de sânge placentar ca singură şansă de lecuire în multiple cazuri deja probate. (Dar şi a altora în care, pe cursul vieţii,se vor dovedi  eficace).
2.  Al doilea motiv: recoltarea celulelor STEM se face uşor- timp: între 30''- 3minute, non invaziv, dar în extremă siguranţă, din sângele  ombilical, placentar.Apoi se fac analize complexe; iar probele sănătoase se conservă prin criogenie pe durată de ani şi ani! Amănunte utile aflaţi pe http://www.cordcenter.ro/recoltare-celule-stem.html.
Astfel, avem asigurate in "bancă" mijloace de vindecare inestimabile, dar care se pot pierde iremediabil prin irosirea lor, la naşterea copilului nostru.
3. Avem la îndemână  o instituţie de înaltă performanţă ştiinţifică şi operaţională,  CORD BLOOD CENTER MEDICAL, care, in 2006, realizează, la Cluj, prima recoltare de celule STEM, iar din 2008  fiinţează prima bancă de sânge placentar din Romania. (Din  2009 şi la Bucureşti!)
4.Peste 70.000 mii de familii din ţară, colaborează cu acest  Centru Medical de succes; ceea ce este o probă a încrederii în profesionalismul lui. Merită să fim printre ele.
5. În 2013, CORD BLOOD CENTER MEDICAL  a fost prima bancă de celule STEM din România care a susţinut medical şi financiar transplantul de celule stem unui copil cu paralizie cerebrală. Semnalul a fost dat. Ar trebui să medităm şi să decidem favorabil pentru sănătatea copiilor noştri, apelând la calitatea serviciilor acestei companii.( v. http://www.cordcenter.ro/)

Pentru SuperBlog-2014

De la Lime, cu gura pungă de acreală!

Când am afişat nota la proba a VII-a ( 5,60), făceam un fel de haz de necaz, dar fără motiv, întrucât, în portofoliul meu de-o viaţă, ar fi o notă... chiar bună. Aşa că nu înţelegeam consolările prietenoase primite, până ce nu am fost avertizat că sponsorul- corector are probleme de onorabilitate. Încă din primele comentarii la publicarea subiectului au apărut rezerve (v. Mădălina), dar trecute cu vederea.
Am devenit atent după ce veşnicul"binevoitor" mi-a trimis adresa blogului www.preludiulcuvintelor. wordpress.com, în care d-l Andrei demonstra nişte nereguli în activitatea  de imagine firmei -sponsor, L.S.
Am repetat investigaţiile şi s-au probat toate observaţiile, chiar cu ceva adaus. N-am cerut recorectarea, ci am informat SuperBlog, organizatorul concursului despre ţinuta (non)deontologică a sponsorului. De la care aş aprecia punctajul 1 ( din100 posibile.) ca mai onorabil , circumstanţial.
 Reproduc postarea pertinentă a d.lui Andrei, obligându-mă să-i obţin acordul La refuz, mă oblig să dispară copia abuzivă.

PROBA 7. TU CUM TE MENȚII ÎN FORMĂ?

Posted on March 17, 2014  andrei
Inițial – am pornit plin de entuziasm să-l rog pe Andrei să ne povestească despre cura lui de slăbire, despre cum anume a scăpat de 15 kg în mai puțin de două luni. Asta în contextul probei propuse de LemoSilhouette. Mi-a trecut însă repede, din 2 motive:
  • punctul doi din criteriile de jurizare, anume acestea: 1. Includerea unui exemplu personal sau a unor informatii din concluziile unui studiu privind orice ingredient sau metoda ce faciliteaza slabirea – pondere 33%
    2. Includerea cat mai multor imagini reprezentative legate de slabire, din perspectiva abordata in articolul vostru (daca nu va apartin, va rugam sa mentionati sursa) – pondere 33%
    3. Originalitatea in includerea unor referinte privind ingredientele exotice din LemoSilhouette – pondere 33%. Dacă primul mi se pare OK, iar ultimul… acceptabil (adică… se consideră originală men
    ționarea faptului că l’arginina (ingredient component exotic al LS) e benefică pentru tratarea disfuncției erectile și că printre reacțiile adverse (în caz de consum pe perioadă lungă) se află, de exemplu, guta? Sau că nu e recomandată pacienților sub 18 ani (știu o grămadă de grase sub 18 ani…)) – punctul 2 mi se pare penibil! O dată pentru că nu văd de ce aș pune poze cu mine pe sistemul before and after, doar pentru un 33% dintr-o notă (și să ne înțelegem – MULTE poze!) și doi la mână pentru că așa ajung la motivul doi pentru care l-am oprit pe Andrei din a povesti:
  • am intrat și eu, ca tot omu’, pe site-ul LS, să văd care e treaba. Și ce am aflat? Păi de exemplu un video care trebuia să ne explice beneficiile ananasului din perspectiva LS - care e scos de pe YouTube pentru că e fost închis contul căruia îi e asociat; și, cel mai fain, pozicile de la testimoniale“. Mi s-a părut ciudat că-s așa de mici mici mici și-am zis că… ceva nu e în regulă cu ele. Și inițial m-am chinuit să lamuresc care e treaba cu domnul cu pricina, și am găsit video-ul ăsta pe YT:
Ciudat cum fix omul cu pricina, tester de LS – o pus clip în engleză cu link spre un site care cel mai probabil e un fake păpător de bani sau virucios. Dar am zis că poate e coincidență – și am dat s-o caut pe tanti. Și mnoah ca să vezi ce-am găsit! Site-ul ăsta, care povestește despre o atare metodă de slăbit, descrisă pe site-ul ăsta unde, CULMEA! – regăsim toate 3 pozicile testimonialicioase LemoSihouette. La o mărime din care și înțelegi ceva.
Mnoah mare mirarea mea, când am constatat că ăia povestesc despre un cu totul alt mod de slăbit! Și a doua mirare (de unde și legătura cu punctul 2 din cerințele juriului) nu am vazut nicăieri menționată sursa pozelor pe site-ul LS!
Deci – întreb:
1. De ce aveți pretenția ca eu să menționez sursa – dacă voi nu o faceți?
2. Dacă folosiți poze și filmulețe care nu vă aparțin, fără a menționa sursa, pentru a prezenta niște produse pe care le comercializați – asta cum se cheamă?
3. Ce încredere să am eu, ca și posibil consumator, în veridicitatea și eficiența produselor pe care le comercializați – în momentul în care în propriile testimoniale care ar trebui să dovedească eficiența – folosiți niște poze care n-au legătură cu produsul?! Și mai ales în condițiile în care pe site-ul vostru scrie așa, alb pe mov: Toate testimonialele prezente pe site sunt oferite de catre persoane care au folosit produsul nostru si au vazut rezultate de care au fost multumite“????
Țin să menționez că dacă site-urile unde apar pozele sunt datate 2013, deci cineva ar putea zice că au apărut după LS – video-ul de mai sus e urcat pe YT în 2009, cu doi ani înainte de a apărea site-ul LS…
Pentru posteritate – mai jos pun și niște print-screen-uri. Și nu, nu vă voi reda povestea lui Andrei cel slab… Nu acum, nu aici, nu așa!
(Imaginile le puteţi verifica în postarea originală:andrei)










andrei’s alter ego on behalf of andrei – pentru SSB2014
DISCLAIMER: Acest articol NU e un pamflet – ci pune pe “hârtie” îngrijorarea mea reală! Aștept deci niște lămuriri, în orice direcție, din partea oricui. Mulțumesc!

Share this:

UP-date 26.03,ora 8: Andrei şi-a dat acordul copierii art.! Mai precizează că "juristul" de la LS  nu i-a notat lucrarea. Păi ce, era prost să-i pună zecele meritat pentru dezvăluirea matrapazlâcului?


duminică, 23 martie 2014

... o să fiu SCRIITOR! ( 5o puncte !)


Cu accept tacit al Editurii ALL, schimb un cuvânt la preluarea subiectului. Obligat fiind de  prietenuţul meuEditura All       dintr-a treia, AL  (Alex/ Alexandru, sau dacă vreţi- Alioşa).  AL este devorator de cărţi, mai dihai decât un Piranha ce se dă la un bivol, în apele  amazoniene.

 L-am luat consultant de specialitate într-ale cititului. Umfându-şi pieptul, a zis: 
-  Schimbă titlul: "Când mă fac mare, o să fiu SCRIITOR"!
-  ?!
-  Ai uitat ce am vorbit despre  Nobel?!
Vorbisem, miratu-m-am; şi chiar am anunţat în scris Omenirea că piciul , pe atunci de-a II-a, dă târcoale acestui Premiu- Everest, în numele României încă ignorate.
 Dacă n-aţi aflat e din vina ignorării naţionale a valorii acestui blog, de "mică respiraţie"; repar treaba , punând ancoră, mai sus,  pe dezmierdătura de Alioşa. Cedez tot punctajul meu la astă probă, dar citiţi ştirea, dând link; nu mă nenorociţi, ignorându-mi eroul! (O să vedeţi, mai jos, şi de ce.) 
S-ar putea să nu credeţi prea multe din cele scrise şi aţi avea toată dreptatea. Mai întâi că mă trag dintr-un veac al altui mileniu, pe care încerc să-l leg de cel al lui Al-Alioşa. Apoi că l-am citit si eu, de mic, pe Munchausen; adică, înainte de a învăţa porunca "Să nu minţi!". Şi tare se mai leagă de ce  spunea piciul de-a III-a: " În cărţi scrie frumos minciuni frumoase!" Mai târziu, a adăugat profund preocupat: "...dar adevărate!" Iată tranşat, de micul Alexandru, după modelul Marelui Alexandru Machedonul,  nodul gordian al literaturii: realitate- ficţiune!

Păcatul cititului devine pentru sumedenie de tineri o seducţie permanentă, încât, pentru mulţi, o zi fără lectură duce la un adevărat sevraj.
Nu mă îngrijorează, în aceşti ani,  un hiatus în preocuparea amintită, cum am acceptat, mucalit, şi vremea când în licee mirosea numai a mate, sursa viitoarelor fericiri profesionale; dar " prea fericiţii" profi  întru această disciplină veneau furioşi de la clase de elită, cu braţe de romane confiscate de la cei care le citeau  pe sub bancă. Şi ce oameni au ieşit dintre acei vinovaţi!
După cum  nu cred  nici că toţi copiii vor deveni cititori de literatură.
Există o vreme a poveştilor şi numai Doamnele ( generic pentru învăţătoare!) ştiu însămânţa microbul citirii lor; la ore, în pauze, la orele de mate (model consacrat ), acasă.
 Pentru pitoresc: împins la treabă, ca la o bojdeucă de ţărani ce eram, m-am  ascuns în podul casei, într-o movilă de grâu, ca să citesc. Întuneric fiind, am găurit tabla acoperişilui cu un cui, ca să cadă lumina pe pagină. Ce-a fost după?... poveste cu vânătăi!
Aşadar, cărţi să fie şi ieftine şi frumoase; că cititori-gârlă! Metode de stimulare: de la o situaţie, la alta.
 Să rezum una, chiar din clasa lui Alioşa.  În clasa I cam toţi  ştiau citi bine. Doamna nu mai avea pace! Inventivă,  le cumpără la toţi aceeaşi carte de poveşti, apoi se pune de le citeşte pasaje, pănă la un punct nodal al interesului naraţiunii. Se oprea, precizând că urmează ceva grozav, dar că vor continua "mâine". Aş! Toţi se piteau, moşmăindu-se; şi " deprindeau arta cititului pe sub  bancă". 
Doamna mustea a râs, urmărindu-i pe sub sprâncene. până ce câte unul, în dulcea lui nevinovăţie, izbucnea bucuros:
- Doamna, ştiu ce se întâmplă mai departe în poveste. Şi clasa se repezea buluc să prindă rând la povestit.
 Printre ei poate şi un viitor laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Am relatat un artificiu de pornit pasiunea lecturii. Şi sunt sute şi sute de altele şi mai iscusite. Cine nu le are e lipsit de harul molipsirii copiilor cu cititul. Să se apuce de altceva! 
  Acum, să ne întoarcem la scopul concursului, adică să vedem la  ce ne îndeamnă cărţile din portofoliul Editurii ALL. 
Este impresionant prin diversitate tematică, încât îmi vine să iau un braţ zdravăn de cărţi şi să fug în podul casei din copilărie... dacă ar mai fi!?
I-am dat lui Alex, Al, sau cum vreţi să-l numiţi, i-am dat-zic- toate datele despre cărţile de la ALL. Pune el repede de-o comandă (ştie să plângă, puiul mamei!):"Şoboraţii", "Shantaram","Oksa Pollock". Abundă cărţile de aventuri, bune pentru puştanii care, când  se adună în gaşcă  au cu ce lecturi se grozăvi. Mi-ar plăcea să -mi bucur ochii cu cărţile pentru copiii mai mărişori, care au trecut de poveşti (oare cum să poţi trece?). Eu m-aş împotmoli la cartea "serioasă", numărându-mi creiţarii din "punguţa cu doi bani", de umil  scârţai-scârţai pe hârtie.
                                                             



sâmbătă, 22 martie 2014

De la Invitaţia la masă... ( 94 de puncte)

Abordez subiectul cu interes, pentru că  descopăr o noutate de privire a mecanismului de promovare şi consolidare a brandului a unei firme prin implicare social- educativă.  Apoi, domeniul intervenţiei  nu implică ajutoare materiale direcţionate ocazional  către persoane defavorizate; ci vizează un proces formativ- comportamental şi de atitudine ale unor grupuri. Ne întâlnim cu un drum nou, puţin frecventat de sponsorii care preferă  modelul binefăcătorului, gata, din când în când, să se mai descarce de păcatul profitului, prin sacoşe şi pachete.
 Aria intervenţiei sponsorului Reeija.ro focusează pregătirea elevilor pentru viată; integrarea lor activă în sociogrupul de trai. Să înţeleg că se va lucra cu subiecţi din familii de condiţii materiale şi culturale diferite, pentru a forma o capacitate tolerantă bună.
Reeija este un magazin online care are grijă ca frumoasele să fie tot mai frumoase. Pentru asta le asigură tot noutăţi de bun gust: genţi de piele,accesorii, cadouri, pentru orgoliul lor afişat zilnic.
Proiectul meu, nu teoretic, pleacă de la două situaţii din locuri şi timpuri diferite dar cu finalitate apropiată: intrarea în viaţă a unui tânăr  pregătit pentru ce-l aşteaptă.
 In Suedia, într -o  familie bogată, asist la scene idilice de relaţie între părinţi şi copii. Fiica, neastâmpărată şi răsfăţată enerva prin îmbrăţişările si declaraţiile de dragoste făcute tatălui, de faţă cu musafirii. Mama, sobră. privea scenele cu detaşare ironică. Ce mai, alintătura tatii!
 A doua zi, în vizită la o fabrică a gazdei, trecem printr-o secţie de ambalare a mărfii. Puzderia de tineri, curat şi colorat îmbrăcaţi în salopete chiar cochete, abia prididea să golească benzile rulante, umplând cutiile.
 Pe nimeni nu interesa trecerea patronului.
 Deodată, o fată  îşi scoate chipiul, salută ceremonios şi-şi reia treaba. Era fata tatii!
Deşi puteau s-o îmbrace părinţii în bani, adolescenta a ales, încurajată de ai săi, să lucreze o lună la fabrică. Scopul era autofinanţarea unei excursii pe Coasta de Azur. şi nu accepta bani  de la părinti. Aidoma şi colegii ei.
 A doua situaţie  îl are în centrul exemplificării pe directorul unei Şcoli Normale, din comuna Şendriceni, îndată după război. Acad. Al.  ZUB, pe atunci elev sărac, intern, povesteşte că acest personaj  făcea tot ce era omeneşte posibil, ca să formeze nişte oameni împliniţi, conştienti de ce-i aşteaptă în viaţă.
 Tot Zub arată că era aşa o sărăcie în Moldova, încât nu era nici o zi în care să te saturi la cantină.

Adaug spusele unui coleg de-al său, despre o practică de mare semnificaţie a directorului amintit: duminica şi în toate alte sărbătorile, invita câte trei elevi la masă, în locuinţa din grădina şcolii. 
Îşi pregătea meticulos musafirii: tinuta impecabilă a trupului, a  uniformei; gesturile la intrarea în sufragerie, prezentarea omagiului Doamnei:  numele şi clasa, sărutarea mâinii, oferirea unei flori
(crescute în grădină, pentru aşa ceva), aşezarea la masă
De aici, intra în rol Doamna: cum se face  cruce înainte de a începe să mănânce, cum se folosesc tacâmurile, cum se soarbe supa, se taie carnea, cum se bea apa din pahar, cum se mulţumeşte pentru masă si cum se părăseşte sufrageria
 Totul se derula normal, într-o atmosferă de grijă părintească. Mâncau toţi, iar Doamna, se ridica uşor, din când în când, lua mâna câte unui neîndemânatic şi i-o purta uşor, elegant,matern, pentru corectarea operaţiei stângace. O tempora!... De ce n-am avut şi eu norocul ţărănuşilor normalişti, ca să scap de atâtea situaţii penibile!?
Pornind de la aceste două situaţii lucrez, din decembrie la proiect de suflet pentru fetiţele dintr-un  centru de copii orfani sau din familii  dezorganizate Proiectul cuprinde date despre grupul de sprijin, de acţiune, obiective, strategii de lucru  în grup, subiecţi implicaţi. 
Dar trebuie să reduc expunerea din rigori de spaţiu:
a) subiecţi: fetiţe normale comportamental- intelectual, şcolăriţe, din aceste aşezăminte;
b) grup de sprijin: familii din oraş, de preferat cu fetiţe de vărstă apropiată. Şi, bine ar fi, bune la învăţătură;
c) obiective: integrarea socială cu sarcini formative ale "anilor de acasă" lipsă;
d) actiuni: invitarea în familii, de sărbători, (tehnica de la normalişti!), pregătirea unor teme, lecţii cu fetiţele gazdei, vizitarea  de către "gazdă" şi/sau fetele ei, a căministelor.  Protejarea copiilor din"orfelinate" de agresiunea străzii,  a interlopilor care roiesc în jurul căminelor şi le pândesc cu pofte vinovate; organizarea de mici petreceri aniversare, de excursii  comune, care sa sudeze relaţii normale, tonice.
Suntem în constituirea grupului de voluntari şi de instruirea lor. Bani-ioc! bunăvoinţă-optimism!
Poate şi SuperBlog!


  

vineri, 21 martie 2014

Mare şi-a dracu' ( 68 puncte )

Mulţumescu-Ţi, Doamne, pentru acest subiect, mană cerească; cu adevărat din pustia mitică. Nu că ar fi uşor sau eu-specialist; sunt -era să zic fan- dar ăsta merge cu brânza! sunt un împătimit al teatrului; fie în sală, fie în laboratorul personal. În prima ipostază, mă desfăt într-un fotoliu al oricărui teatru îmi vine în cale. În a doua, caut piesa, rumeg textul, îl supun la alambicate proiecţii regizorale şi scenografice, îmi asum pielea personajelor şi...combat! La urmă, scriu cronica celui mai bun spectacol!
 O singură dată am eşuat. Lucrasem  cu "Avarul ", dar nu-mi ieşea Harpagon. De aceea, am fugit la un teatru unde rolul era jucat de un mare-preot al Thaliei. Am leşinat de plăcere, mai ales pentru artificiul ratat de mine, de a băga un trup atletic într-piele de zgârcit cocârjat şi versatil. N-am crezut că o comedie clasică m-ar putea împinge în preajma catharsisului, dar era să fie!
Am pregătit- era să zic, şi chiar zic- scena  pentru a găsi unghiul potrivit de atac al subiectului elaborat de Teatrul Evreiesc de Stat. Aş îndrăzni să zic al Maiei Morgenstern
(şi teatrul şi subiectul.)

Spre această ipoteză mă conduce punctuaţia insolită a ultimului cuvânt, "viitor", dar mai ales  dilema metafizică a  unui suflet ars continuu pe scândura scenei.
Fii liniştită, Maia, sau oricine altcineva mistuit de nelinişti a ticluit subiectul: Omenirea va exista atâta vreme cât va exista TEATRUL!
Mi-a răsărit in minte o butadă a lui Buffon, despre stil pe care o modific pro domo:
"Le Theatre c'est l'homme meme!" (lipsă un accent!)
Adevăr axiomatic!
De ce să ne neliştească întrebările "de ce MAI avem nevoie...? sau "DACĂ MAI avem nevoie de teatru?" Simplu: pentru că suntem oameni ŞI prin teatru!".
Mi-ar veni la îndemâna să dezvolt ideea prin înscrierea în ea a istoriei teatrului evreiesc şi nu de la 1876 când,  la Iaşi, Goldafen întemeiază aşezământul teatral, în idiş, de la "Pomul verde", ci din rădăcinile biblice ale veselului Purim:
De altfel, puţine popoare au un umor aşa de înţelept, mucalit şi omenos, precum evreii! 
Bază ancestrală pentru punere în scenă.( Dar să mă opresc, pentru că seamănă a captatio benevolentiae şi nu mi-i în intenţie.)
 Pentru relaţia intrinsecă om- teatru aş porni de la omul spre "sapiens", care-şi descoperă chipul într-un ochi de apă: priveşte, se miră , gesticulează, se strâmbă, se ascunde după o frunză-prima mască-şi o rupe la fugă, încântat-înfricoşat. A fost primul actor,spectator, chiar înainte de coerenţa embrionilor gândirii-vorbirii. Eu am verificat supoziţia supraveghind copiii mici în faţa oglinzii: aceeasi plăcere, joc şi teamă. Dar tot spectacol!
  ( Antropologii  parcă afirmă că ontologia repetă filogenia.)
Câteva milenii, teatrul evolua în spectacole şamanice, în ceremoniale sarcedotale, în jocuri bahice până când grecii-antici-(tot ei) adună experienţele şi dau omenirii adevăratul teatru- comedie-tragedie; cu autori şi subiecte care fac săli arhipline, de ani întregi,după milenii de la apariţie.
A fost un colaps in Evul Mediu, când Commedia Dell'arte sau teatrul de improvizaţie, salvează spectacolul, ca, apoi, în Renaştere-Umanism să  strălucească teatrul clasic francez, Shakespeare, Cervantes, Vega.
Trec repede peste teatrul modern, peste cel românesc, evreiesc, intrate în firească sincronizare cu Apusul. S-au petrecut secole-- teatrul n-a murit. Din contra!
Se parea că experienţele supramoderniste-avangardiste îi vor veni de hac. AŞ!
Au proliferat experienţe uimitoare sau dezamăgitoare: teatrul absurdului, antiteatrul, farsa  tragică- forme ale angoasei umane în faţa aspiraţiei de comunicare totală. Şi noi am avut  partea leului, prin capodoperele lui Ionesco. Iar teatrul tot n-a murit, Din contra!
 Ce urmează? Descoperiri, redescoperiri, simbioze, interferenţe ciudate, trăiri în / prin spectacole. Mi se pare totul firesc.
 Poate mai avem nostalgia sălilor burduşite cu elevi şi soldaţi, a sutelor de promotii de actori, parcă pentru cămine culturale. False idealuri. Teatrul ca şi poezia au "clasa" lor de  pasionaţi. Ei vor asigura permanenţa; se obţin prin bună creştere şi educare, prin trezirea
vocaţiei de spectator, a vocaţiei de mari actori!
Am o amintire despre căutări în teatru. La Praga. Era o piesă incitantă, într-un act; şi te lăsa perplex.
Intr-o pauză neaşteptată, se distribuia un chestionar, în care se ofereau diverse soluţii pentru final. Bifam ce doream si majoritatea câştiga interpretarea finalului dorit Numai că aproape toţi reveneau la spectacol, ca să vadă toate soluţiile.
Cam aşa mi-aş dori un spectacol de teatru cu PURIMŞPIL-O COMEDIE.
Cu actori de talie europeană: Monica Florescu, Leonie Waldman-Eliad, Constantin Dinulescu, Geni Brenda (şi alţii , la fel de buni); şi,  mai ales, sub biciul exigenţei artistice al Maiei, TES e un reper valoric de top.
Cât despre dispariţia acestei arte, prevăd, precum Nostradamus, că âTEATRULUI se va produce  odată cu sfâşitul LUMII.
Om trăi si-om vedea!
Pentru SuperBlog 2014
 Rectific textul din poză: Mare şi-a dracu'

Între Pica-Pica şi Macacus

Cotofana pică pică!, pe lătinie
Nişte coţofene şi nişte...(na,că nu ştiu masculinul; o fi...mocofani!? Merge!), deci nişte... au dat
în mine cu cârâituri, de au ciuruit timpanul paginii de blog. Ba, una mă bănuie de un sindrom care te pune sub restricţie civică. Aşa-mi trebuie, dacă iau copiii la baie, îmi mănâncă ...săpunul. Şefa lor îmi dă şi un hap, după experienţa proprie, sedativ la orgoliu:  mai bine, să scriu versuri Mi-a mai spus-o şi un poet paşoptist:
  "Iar de vrei să scrii versuri, ia pildă de la Pralea!" ( Dacă îl ascultam, acuma eram mare!)
Stop! moralistelor! Ştiu că vă făcui de ruşine cu notele, dar o viaţă are omul şi o cheltuie pe prostii.
 Promit să mă fac ecologist şi să contribui la micşorarea numărul acestei specii autohtone de papagali, dezmierdaţi PICA PICA
Macaca silvaticus parlamentarius, în exerciţiu public
în favoarea...macacilor reduşi  acum numai la Parlament.
 Dixit ex Cathedra!

joi, 20 martie 2014

Carnetul cu note la concurs

Şi vorbeşte cum ţi-i vorba, şi te poartă cum ţi-i portul! Cam aşa s-ar fi cuvenit s-o fac, dar drăcuşorii m-au împins la rele: să mă schimb precum girueta, dar nu la vânt, ci la comenzile pieţii. Şi nu aveam altceva mai bun de făcut, decât să joc (în scris!), cum îmi cântă o droaie de patroni. Adicătelea, să scriu, pentru un concurs, advertoriale în care să strig, ca la mine în iarmaroc: "Lume-lume! veniţi de vedeţi minune! Femeia cu barbă care înghite şerpi  şi cacă şopârle!"(Cer scuze pentru "şopârle"!)
Aşa că am lăudat brânză, am oferit cu glas mieros ebookuri, creme şi invitaţii la nunţi şi ...mai am!
Jurii scorţoase au început să drămăluiască, să preţăluiască marfa mea şi să dea nota.
Am exerciţiul notei! carnetele mele sunt arhipline: de la 1 la 1o...la 100, după sistemul de notare aplicat. Ca să mă autopedepsesc, voi ataşa la titlul fiecarei probe scrise pentru concurs,nota obţinută. Sunt ale mele şi le iubesc, nu le contest. (Decât în gând!)
Cică, Bulă a luat într-o săptămână patru note de doi, iar colegul de bancă avea doar una de zece. Primul era fericit şi fudul, al doilea plângea!
Şi eu văd lucrurile precum Bulă.
Primele NOTE (sistem 1--100):
1. Iar am ajuns la o...brânză.............................. 75
2. Farmec şi miraj din tinereţea lui Faust............97
3. Scroafa în cireş............................................... 90
4. Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi....85
5. In dorul cărţii cu foile netăiate.......................  85
6. Între holism şi Shakti...................................... 76
7 Grasă şi frumoasă............................................ 53! *! 97 puncte
8. Noapte pariziană sub podul Iena.....................90
9. Mare şi a dracu'!.............................................68**
1o....o să fiu SCRIITOR......................................50***
11.De la Invitaţia la masă................................... 94
12. Raze de speranţă în celulele STEM.............80
13. De la PC-ul cât roaba, la tabletă..................90
14. Despre oxidanţi şi reţeta ANTIOX..............73
15. Cu ale lui mândre şuviţe, TU ŢII UN REGE ÎN ROBIE...94
 16. Scenariu eşuat..............................................80
-------------------------------------Total.............1374 puncte


-Sunt bucuros ca Bula!
-Notaţi-mă şi voi, Răilor, că vă rezist.
-  * E capodopera mea  advertorială, dar respinsă agresiv de sponsor, probabil pe drept. Eu  am zis cum mănânc să slăbesc, dar tot adaug osânză; apoi am pus un titlu drag mie. Şi m-au prins cu ocaua mică. Că la mine-n sat, cu "Grasă şi frumoasă şi devreme acasă" se identifică vaca. Şi, incă, nu m-am pus toată ziua la lins lime, chiar sub formă de capsule. Pentru că un concurent scrie si demonstrează "Ceva" despre produs.( Caut şi reproduc!)
Deci am scăpat ieftin!!
Update 30III Mi-a dispărut contestaţia în care ceream notarea probei cu 1( unu) şi a apărut punctaj nou. Ce sfânt o fi fost de serviciu astăzi?

**S-a supărat Maia, că am schimbat titlul unei poze -v. art.-  din "Mic şi al dracu' " în "Mare şi a dracu' ". Clarific,cu scuze.Eu o gratulam pentru dimensiunea artistică (mare) şi pentru energia severă cu care conduce TES (a dracu' ). Scuze, dacă a înţeles, cumva "corpolenţă" !
*** Îmi pare  rău că l-am  contrapus pe AL ( Alex) lui ALL ( ceva mai lung!). Cine vrea, şi-ar face o pomană cu mine, păcătosul, dacă ar acorda un punctaj propriu, la "Comentarii" Am aflat că 50 de puncte s-ar fi dat, doar pentru " prezenţă; dar vă rog mergeţi cu notarea până la 1(UNU), adică 1/100puncte.

miercuri, 19 martie 2014

Noapte pariziană sub podul Iena ( 90 puncte )

"A Paris,
Quand un amour fleurit..."
...mon Bateau-Mouche  spintecă apele când verzui, când maronii ale Senei, sfărâmând umbra podului Iena. Caut spre malul stâng, la începutul  bolţii arcului,  jocul cioburilor din oglinda apei  şi încă ceva; profilul unei persoane,  pe care o ştiu aproape nelipsită, de ani buni pe-acolo, Vaporaşul depăşeşte brâul de semiîntuneric pe apă al celebrei construcţii napoleoniene,  ridicate în 1806, pentru cinstirea victoriei împotriva Austriei. Nu văd pe nimeni! Dezamăgirea îmi abate altundeva interesul pentru peisaj. Iar Sena valsează pe fiorul vocii inimitabile a lui Yves Montand:
               Mais la Seine,
               Elle prefere
               Voir les jolis bateaux... 
              
Podul Iena  (Youtube)


Aşa am  luat decizia, de multe ori amânată, să retrăiesc un vis.
Refuz încă o amânare a unui sejur în capitala Franţei. Şi aleg din destinatii turistice Europa o ofertă de 7 zile, de la CND Turism. Dixit!
Numai că din cele şapte, două vor fi doar ale mele, să reiterez o nebunie de acum un deceniu.

Sclipuisem, cu greu bănuţii pentru o vizită "de sărăcie"la Paris. Încă se simţea, acolo, nostalgia francului; negustorii se încurcau la  calcule de conversie, iar în boutique-uri se vorbea cu orgoliu rănit despre moneda care îşi servise poporul aproape şapte secole. Atracţia principala era Turnul Eiffel, care îmi servea şi de reper şi de ghid. După ce am ameţit tot învârtindu-mă împrejurul lui (cum să urc!? rămâneam lefter!), am luat-o, pe scurtătură, spre  al doilea reper- Sena. Mai exact, doream un popas de odihnă în Trocadero. Ştiam că voi travesa râul pe un pod cu nume glorios, pe care l-am notat mai sus. Dar habar n-aveam că mă va lega de el o aventură şi o scurtă prietenie.
O precizare: cunoşteam bună parte  din Paris fără s-o fi calcat vreodată. Din pasionante şi insolite lecturi ale adolescenţei; Misterele Parisului, Cocoşatul de la Notre-Dame.Din filme de capă şi spadă. Din reportaje etc. M-aş fi descurcat pe arterele centrale mai bine decât pe uliţele din târgul meu.
 Mi s-a tăiat răsuflarea când am dat cu ochii de apele Senei. Mă supravegheam atent să nu fac vreun gest caraghios: să-mi fac cruci de mulţumire, să sărut piatra podului din faţă, să ating apa şi să gust un strop; toate mi se învârteau atunci în minte.
 Atenţia mi-a fost atrasă de un bateau hârbuit şi murdar, care s-a tras spre malul meu iar  căpitanul, (numai a aşa ceva nu arăta!) a strigat răguşit:" Pierre! Pi-e-errre!!"
Clochard de aiurea, nu Pierre

De sub pod, s-a lungit a lene trupul unui bărbos, în gură cu pipa stinsă. Se salutară prietenos cu măscări nepricepute de mine, în argou. M-am tras aproape să înţeleg spusele.
Fascinant şi specific dialog. În rezumat:"căpitanul" îl roagă pe clochardul Pierre să-l ajute să descarce nişte saci de cărbune. "Clochardul"( un fel de boschetar, dar mai "baron!) zice să aştepte; reintră sub pod, scociorăşte prin nişte cutii şi revine la lumină. Arată o sticlă de Beaujolais, vin foarte popular şi bun!, constată că e plină, şi refuză să muncească: are de toate până la a doua trecere a vaporaşului. Marinarul înşiră câteva duzini de înjurături din care n-am înţeles decât"merde" şi pleacă ameninţând. M-a umplut de plăcere scena şi, cu strângere de inimă, am coborât sub pod. 
Vocea dură a lui Pierre, m-a atenţionat să nu-mi fac nevoile acolo. ( Numai el, stăpânul, se uşura direct în Sena!) I-am replicat că vreau să-l întreb ceva; şi aşa am rămas nedespărţiţi multe ore. Pe scurt, m-a condus pe sub alte poduri, cu alţi stăpâni care-l preţuiau cu respect; am golit împreună sticla lui. Am făcut şi eu cinste cu o răchie, care a primit medalie de aur de la el şi ai lui. La prânz, m-a luat pe sicriul ăla plutitor, la descărcat saci de cărbune. Era prima mea urcare la bordul unui asemenea vas. Căpitanului  i-a  plăcut; ne-a dat şi de mâncare. Ce mai, deliciu!
 Şi, Dumnezeule, am dormit, sub podul lui Pierre, prima mea noapte pariziană. Nu fără teamă, care s-a dovedit neîntemeiată.
A doua zi, Clochardul
Alt clochard, aceeaşi stirpe
m-a purtat pe kilometri de chei, m-a prezentat  ca pe un prieten român. " Ola! La revolution avec votre Gavroche! "exclamau ei strângându-mi mâinele. Aşa am cunoscut pe cei vreo 3 kilometri de mal  buchiniştii: o "rasă " unică de parizieni, încremeniţi de secole bune în pasiunea lor pentru cărţi.  Demni  în preocupare, drăgăstoşi în prezentarea cărţilor; care te simt empatic că iubeşti  terfeloagele. O lume la care te-ai tot întoarce. 

 Înţelegând că-s lefter mi-au dăruit cu autograf de buchinist două broşurele: o emoţionantă "Lettre  ouverte au Peuple Belge, par un philanthrope",1915 şi " Le Socialisme aux Abeilles", par Gaston Bonnier, 1920. Le păzesc precum ochii din cap şi astăzi.
Buchinist

Am plecat spre alte zări , dar cele doua zile-ici prezentate, se vor retrăite. Bineînţeles, la alţi parametri, la altă vârstă, la alte resurse financiare, că, de! sunt "cetăţean european"!
Şi totuşi, "Ou sont les neiges d'antan?"  cum se întreba şi Villon. ( Poate v-o puneţi si voi!?)
Dar, când mă întorc de pe Sena, ţuşti în vacanţă la munte, că are balta...! Ar fi un teren favorabil pentru depănarea amintirilor şi  loc de reîncărcare cu energiile locale. 
Şi mai pun la cale o ispravă: să cunosc Scandinavia Celţilor, cu adâncimi de mituri, de isprăvi.
Pentru SuperBlog!






luni, 17 martie 2014

Zece râd de-o ...brânză

După zeama lâncedă de bostan stors în întreceri, iată-mă-s gata de-o ispravă mai primăvăratică, un decalog al poantelor despre cuplu. Menţionez că-s şterpelite de la Divan, furnizorul Casei Regale, care le tăbârcise dinspre Levant.
 Ca să nu recunoască hoţul, le-am golit de poze şi de muzichie. 

I. În căsărorie, primul an este mai greu; ceilalţi sunt imposibili.
II. Nu te căsători pentru bani; poţi găsi de împrumut, mai avantajos.
III. Când o familie de proaspăt-căsătoriţi râde, toată lumea ştie de ce.
IV. Când o familie cu zece ani vechime râde, toată lumea se întreabă de ce.
V. Dragostea este oarbă; dar căsătoria îndreaptă defectul.
VI. Când un bărbat îi deschide soţiei portiera maşinii, e una din două: ori maşina este nouă, ori... soţia.
VII: A doua căsătorie reprezintă triumful speranţei asupra experienţei. ( Ce-o fi a cincea la Tăriceanu?)
VIII. În antichitate, sacrificiile se făceau în faţa altarului; în prezent, la fel.
IX. Sunt îndrăgostit de aceeaşi femeie de 40 de ani; dacă află nevastă-mea, mă omoară.
 X. Burlacii ar trebui să plătească o taxă uriaşă pe burlăcie; nu se cuvine ca unii să fie mai fericiţi decât alţii!

Notă 1: dacă mai aveţi asemenea, în temă, adăugaţi-le aici, la colhoz.
         2. Blogul meu are cetăţenie americană. Afişează ora după Pacific Daylight Time! Aşa că adăugati 9 ore ca să  vă simţiţi în România.

Grasă şi frumoasă? 53 puncte, apoi rectificat: 97 puncte!)


Îmi petrec bună parte de viaţă pe o coastă a Rarăului, de unde dau poruncă albinelor mele să adune roua zeilor. Arar, dau peste pusnici stafidiţi şi cocârjaţi, care hălăduiesc prin văgăuni, după câte o frunză, roadă, ciupercă, prea destule pentru neputinţa trupului şi adâncimea gândirii lor!
Mă simt, atunci, prea vinovat pentru huzurul meu ca stăpân nemeritat al cornului abundenţei. Păcatul excesului se vede şi se cântăreşte ( oricum ocolesc, precaut, cântarul ). Dar câte ceva tot preiau de la prea rarii mei vizitatori în sutane încinse cu frânghie din coajă de tei.
Din păcate, nu ţine mult învăţătura! Ca să mă înscriu în tematică, (cum mă menţin în formă ), vă spun cum mă străduiesc, până la amiezi, că după... e jale mare.Luaţi deci, model numai în parte, că pe mine nu mă  amână poftele  mai  mult.
Mă scol la dangătul ceresc al razelor de soare, când plesnesc în Pietrele-Doamnei şi, desculţ, dau ocol prin iarba poienii, pline de perlele nopţii; baie de viaţă, masaj de catifea şi clănţănit de dinţi. Echilibrez totul cu o cană de ceai fierbinte, plăsmuire magică cu simplissima floare (păpădia lui Blaga), muguri de brad, câteva frăguţe răscoapte, un strop de miere si ceva secret, râvnit de bărbaţi. La soare de trei suliţe pe cer, adaug o scăciţă de bureţi de rouă cruzi, cu măcriş, leurdă iute-usturoaie, un moţ de caş de la stâna din vale. Atât! şi la treabă; râde muntele de mine! Cât despre prânz, adun păcate şi-o osânză de zece kile în plus peste Voia Domnului.

Dar mai bine să analizăm înţelept păguboasa creştere ponderală, remedii eficace cuvenite şi să uităm de mine, păcătosul, robul pântecului, cum se hlizea răspopitul din Humuleşti.
Avem o certitudine: I. Terra se încovoaie să  tot ducă în cârcă o Omenire mai plodoasă şi nesimţit de obeză!
 A II-a : această omenire, care se crede moţul planetei, nu numai că nu vrea să drămuiască resursele prea generos oferite, dar îşi dă singură în cap, stimulând consumul alimentar excesiv prin sofisticate mijloace de pervertire a gusturilor şi deşănţată campanie de ademenire. Asta e!
Dacă adâncim  problema, ne încurcăm în mulţimea de cauze subsidiare:
-revoluţia tehică-oferă disponibilităţi imense astăzi ( multe, neregenerabile);
-tradiţii alimentare, între care multe total nepotrivite hrănirii ideale a omului;
-modelul istoric preferat al trupului uman- omul gras, model mult timp de frumuseţe şi utilitate (v. nudurile rubensiene, madonele şi giocondele Renaşterii ). La noi , la ţară, şi acum se admiră femeia plinuţă, vrednică la treabă şi petrecere, pricepută la bucate energetice. Se zice admirativ despre ea: "Grasă şi frumoasă, şi devreme-acasă!"
.stare de sănătate-boli care provoacă îngrăşarea, sau apare sub efectul medicaţiei;
- vârsta persoanei.
Ar merita analizată, apoi, şi neliniştea efectului adipos mai ales la femei şi, mai ales la cele tinere, unde presiunea modelului mediatizat excesiv, dezvoltă traume psihice mai grave decât cele asupra trupului propriu-zis.
 Ca reflex, apar şi "produse-minune", de care se face exces în folosirea lor, nu de rare ori cu conecinţe negative nebănuite.Dar şi de cele bune!
Iată puncte de atac asupra temei; şi platformă de acces către remediile propuse de LemoSilhouette.
Documentându-mă bine, am parcurs multe studii despre structura produsului, despre efecte si limite, despre urmări secundare sau negative, sau în exces. Adică parametrii care asigură oportunitatea benefică a capsulelor în reducerea masei corporale.
La bază stau: Lămâia (var. Lime!) despre care există o imensă bază de date poztive în domeniu: fenolii din componenţă-hesperedina, naringen, diosmin-sunt puternici antioxidanţi şi fortifianţi ai organismului deci remediu sigur al bolilor "stilului de viaţă modern. Mai notaţi: vitamine C, D, fosfor, riboflavonide. Sucul de lime fiind folosit cu apă calduţă, pentru slabire , din timpuri străvechi.
Guarana- o liana amazoniană, ale cărei seminţe, în doze bine ştiute (excesul-toxic), au efect diuretic, scad pofta de mâncare, energizant şi stimulator al funcţiilor mentale.
L-Arginina- stimulent al metabolismului-energetic, anabolizant puternic. Adaosul de ananas, portocal-amar, aloe-vera  aduce preparatului,pe lângă noi atribute pozitive în tratamentul excesului de masă corporală şi legitimitatea moderna a folosinţei lui.
Şi, pentru prudenţi, o precizare: este anulată aciditatea din Lime, periculoasă în folosirea excesivă, naturală a fructului. Sunt excluse orice alte produse periculoase.
Concluzie: cu LEMOSIHLUETTE , de azi-înainte, declar război  burticii mele pe care o scuzam şi o afişam drept semn de prosperitate şi nu ceea ce era, în realitate -ţesut adipos agresiv. Şi fetele mele, săracele ar avea trebuinţă!
 Cât despre cititori, juriu, sponsori, să-şi poarte sănătoşi surplusul, dacă nu dau iama în capsulele din ambalajul ici-prezentat!

Mai puţin cunoscuta, la noi, GUARANA
Recomand şi către SuperBlog, pentru care scriu!

joi, 13 martie 2014

Intre holism si Shakti ( 76 puncte )

Abordarea sincronă a structurilor fiinţei umane,  corelate , la rândul lor, cu nivelul energetic al grupurilor, regnurilor şi, în final, cu nivelul superior al energiilor cosmice, este un câştig impresionant al efortului de identificare a unui panaceu mereu râvnit- omul frumos dimensionat în toate valorile sale.
De aceea, m-a bucurat tema propusă de Centrul Shakti, specializat în remediile recomandate pentru asigurarea armoniei energetice vitale. Orice doritor, mai ales, doritoare, poate alege între servicii Shakti şi terapie craniosacrală, masaje speciale orientale(ayrvedic, raindrop ), fie practici specifice frumoaselor, care se vor şi mai frumoase: cosmetică,machiaje, coafuri.
Multe terapii complementare pot fi "cap de afiş", bazate pe suportul în teorii şi practici profunde, milenare, dar şi pe valorificarea "în viu"a experienţei specialiştilor.
După părerea mea, cea mai interesantă şi utilă procedură, la acest centru, ar fi PRACTICA REIKI, fondată de Mikao Usui, care dezvoltă ideea efectului benefic al tratării omului prin Energia Universală a Vieţii.
Sintetizez câteva idei din această practică:
-valorificarea reflexelor necondiţiionate de apărare împotriva durerii cu tratamentul cu presiune a părţii bolnave, având efect  de restabilire a circulaţiei normale a energiei în zona afectată;
-echilibrarea organismului cu ENERGIE CURATĂ, prin obligarea energiei negative să se scurgă din corpul nostru;
- asigurarea reluării tonice a interdependenţelor energetice la nivelul întregului organism şi a sincronizării cu jurul adiacent, ca treaptă cu efect superior de integrare în energia cosmică.
În rândurile următoare am să derog de la schema strictă a advertorialelor, decepţionând sponsorul; şi asta, de dragul spaţiului ideatic cu adevărat universal în care se înscriu aspiraţiile  de redare a echilibrului energetic uman.
Pornite din Orientul îndepărtat  (China, India), bazate pe un suport filosofic de  cu totul alte finalităţi în desăvârşirea   umană, practicile acestea de proiecţie a " omului-tot frumos" au trecut prin Grecia veche, unde atomismul se confrunta cu " preholismul totului" lui Parmenide şi s-au pierdut în faţa  cartezianismului.
Ca dă revină exploziv în atenţia omenirii în a doua jumătate a sec. trecut.
 Holismul (>gr."holos"=ntreg <fr. holisme:concepţie metafizică, care dezvoltă teza ireductibilităţii întregului la suma părţilor sale) acoperă perfect conceptual activităţile promovate de Centrul Shakti, fapt ce îmi asigură încrederea unei activităţii serioase.
 Afirm asta, ştiind că au început să roiască tot felul de pseudo- şamani, cu  zorzoanele accesoriilor de bâlci, care jură că vindecă pe oricine de orice, doar cu incantaţii lamaiste sau cu atingeri cu obiecte din simbolistica budistă, în fum de beţigaşe parfumate. De aceea aş atenţiona pe oricine doreşte servicii de îngrijire a sănătăţii, noninvazive, de sorginte orientală,să se documenteze bine; şi să studieze ofertele centrului Skakti, pentru a acţiona în cunoştinţă de cauză.
Apropo de holism; am încercat să determin prin observaţii şi experiment simplu, structuri energetice, în manifestări quantice pe baza unor principii aparţinând acestei concepţii, la un "organism" unic: colonia de albine. Aici, indivizii componenţi sunt insignifianţi, suma,  emergentă a castelor asigurând aproape echivalentul energetic al întregului. Performanţe rarisime!
La solicitarea relatării trăirii unei revelaţii a momentului de echilibru între frumuseţea exterioară  şi cea interioară a fiinţei mele, n-aş îndrăzni să spun ceva.Din simplul motiv al fragilităţii cuantificării obiective a stării, prin simpla introspecţie. In schimb, am trăit starea catharctică celestă a  joncţiunii
meridianelor energetice ale muntelui cu  cele ale răsăritului de soare , la Crucea Iancului de pe muntele Găina.  (O infimă parte din plutirea extatică am relatat-o pe blog - 22iulie 2013).
Acolo, una câte una, razele soarelui sărutau piscurile.Un văl albăstriu de ceaţă aşternea punţi mistice peste hăuri. Crucea Iancului se ridica în ceruri. O mână blândă mă apăsa pe umăr.Am îngenunchiat, sorbind cu ochii spaţiile prin care  simţeam că mă zbengui.
A fost clipa magică când am sorbit puterea curată a Absolutului. Sau poate visam...

Pentru Spring SuperBlog 2014.