IN LOC DE...

Dupa huzurul liric al ultimelor doua postari,ma intorc,in curand,la o proza plata,ca sa confirm zisa lui Molliere ca orice om face proza, fara sa stie.
Asa ca ma voi protapi,viguros in tarna timpului,printre radacini.

UN GAND SUB O RAMURA DE BRAD


Sufar de mandrie ; boala grea de care ma bucur ca nu scap si regret ca n-am transmis nici macar o molecula din ea, fetelor.
Mi-au spus multi dreptcredinciosi ca-i un pacat capital si ca voi zacea in smoala, calarit de Talpa Iadului (ptiu,drace !).
Nu cred.Ma bazez pe multe,chiar multe, prietene ,distins bisericoase,pe care ,cand le intalnesc ,le aud soptind “Iarta-l,Doamne!” si cred ca au mare trecere la El.
Dar, esential , ma bazez pe un document milenar si indubitabil,al originii mele :
GENEZA,1.26 « Apoi Dumnezeu a zis :Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa semanarea Noastra… ».
Sa trecem la exegeza textului :ne-a dat CHIPUL Lui si ,prin reluare,ni se predestineaza ASEMANAREA !
Or, nu putem crede mintii ca Dumnezeu este umil. Ne-a dat o zestre imensa,din asemanarea cu El,mintea; sa putem disocia binele de rau.Si sa raspundem de folosirea eficienta,in viata a acestor TALANTI (vezi parabola !),nu sa –i ingropam in umilinte .
Ma astept la afurisenie din partea prietenelor.Si nu numai. Insa, as prefera sa le aud,,in cor , rostind : « Iarta-l, Doamne,… ca stie ce spune ! »
In rest,eu raman ce-am fost…,nu romantic,precum intr-un vers celebru,ci mandru de
CHIP si ASEMANARE !

FUGA CUVINTELOR




De Craciun, fiecare cuvant al LIMBII ROMANE fuge de-acasa si ,undeva,invata sa cante.
Asa devine colind.Din spuza stelelor presara stropi de diamante peste brazi si peste Mosul cu desaga uriasa. Toate cuvintele se iau ,apoi, de mana si canta

Auziti ?
Lerui ,Ler ,Lerui Ler
Cad stelutele din cer ;
De la ieri , pana la mane
Licari-se prin fantane ;
De la ieri,pana la azi
Licari-se printre brazi.

Dupa Craciun, se se intorc la noi,sterse,obosite , ca sa ne duca in lume banalitatile
\ P.S.Cand s-or intoarce ,iar,la mine ,am sa le poruncesc sa va spuna,ceremonios LA MULTI ANI !

REMEMBER CU CETINA INROURATA


Stiu cat a costat-o pe Mikaloo adoptarea stilului retinut-evocator, scriind despre un coleg , Bogdan Poraicu . Nu –i raspund , in tema, aici si acum , pentru ca ,mai inainte cu vreo zece zile,am avut o intamplare de care nu-s prea mandru. Mi-am intersectat pasii cu mama lui;am zarit-o la timp,ca sa intru intr-un con de umbra.A fost un gest las,spontan ,ca sa nu transform o intalnire fortuita in desteptarea unor amintiri dureroase.
M-am ales ,in schimb eu , cu derularea unor filmulete despre clipele cand m-am aflat in preajma lui Bogdan.
Ma intorsesem,pleostit, dintr-o aventura politica de cativa ani si mi-am reluat corvoada de Sisif ca pedeapsa a clipei de nemeritata marire. Mi-am completat norma cu o clasa formata cu daruire de o colega.Urmarea :protestul elevilor,reclamatii, hotararea lor de a se muta la liceu daca nu se anuleaza decizia. Zadarnic. Asa ca la intrarea in clasa,s-a regizat o scena de dezastru:elevii ,suiti cu fundul pe mese,cu spatele la usa,ciorovaiau ca-n pauza,radeau sacadat,fortat.Cineva orchestrase o scena care nu putea duce la o sanctiune,dar care te cam demonta,stiindu-i conotatia.
Au dat si ei ,insa,peste un incapatat care avea in portofoliu revolte si mai si,reprimate odios.
Ce a urmat e alta odisee.De interes ,aici,ramane doar modul in care m-am legat sufleteste de tanarul regizor al protestului .I-am urmarit pregatirea pentru admiterea la Academia de politie,performantele ,nu mici,la studii,cam tot ce putea fi interesant in evolutia unui tanar de succes.Am pus la cale ,avantajat de locul lui de frunte in ierarhia mediilor de absolvire,alegerea orasului Iasi,ca rampa de intrare profesionala in lumea pestrita a « organului ».
In ultima vacanta, a trecut pe la mine sa mai punem tara la cale.Convenisem sa definitivam « proiectele »la intoarcerea spre Bucuresti.
Au urmat doua telefoane ;unul de la Bogdan care isi cerea scuze ca nu mai poare trece pe la mine,cu promisiunea ca ne vom revedea,in cateva saptamani.Al doilea,de la Iasi.O voce umeda de lacrimi ingana ceva despre o trecere de pietoni ,un hot de masini si o moarte.Bogdan !
In rest…
Bogdan are treaba.De-a dreapta Sfantului Petru,vegheaza ,integru, sa nu intre pacatosii in Rai.
Cand voi ajunge si eu va inchide un ochi,zambind ,lasand si-un pacatos sadea sa se bucure de peisaj. Si ca sa nu-i"patez" dosarul,nu ma grabesc sa bat la Poarta.
Sau, mai bine :Dumnezeu l-a facut un Craciun frumos.Care-i va aduce unei fetite cuminti un tren de-adevaratelea !

ODA BUCURIEI


Amalia este jurnalista la Iasi ;sau « aproape jurnalista »,cum se alinta. Este imaginea unui copil din reclamele cu Mos Craciun ;sau asa pare.
Pentru mine este o prietena ,copie a definitiei despre OM a lui Blaise Pascal :o trestie ganditoare. (Bine,hai, nu chiar « prietena » ;la « trestie »pun un minus ;la « ganditoare »,un plus.Gata,nu mai fac concesii ,carcotasilor !)
Fatuca asta mi-a pus mausul in mana,blogul in fata si a racnit stentorial:scrie! Am inceput sa scriu si iata unde am ajuns.
Acum,in semn de recunostinta,ma scol cu capul in zori (a nu se citi nori) ca sa fiu primul care-i comenteaza posturile din blog (Mikaloo-o).
Asa ca mi-s avizat in opera ei blogista,bazata pe amintiri din copilarie,(dac-o fi fost izgonita din raiul ei ,ceea ce nu pare),note de calatorie,sau despre prieteni,ode becaliene; toate sub spectrul suveran al nostalgiei justitiare si al lehamitei.
Dar ieri am descoperit trucajul :totul era o masca pentru actiuni subversive.In fond,punea de-o mamaliga exploziva, adica participarea ,pe furis ,la un concurs pentru o bursa europeana.Pe care a si castigat-o !
Si,acum,sa vedeti spectacol –capodopera :
-se plange de grele calatorii in valtoarea bucuresteana ;
-isi doreste un tren particular,fara sine,fara gara ;
-arunca in eter un titlu " BURSELE J.T.I." si-l sustine cu sibilinica limpezime( !) cu textul "echipa de soc ".Ma uimesc eu de atata claritate si descopar o trimitere la ziarul « Gandul ».Ma supun scenariului rocambulesc si aflu ca noua jurnalisti bucuresteni ,adica niste capitalisti si o ieseanca,adica provinciala,au castigat bursele.
-a doua zi explodeaza detaliile si triumful .
Mai,sa fie! Eroina ne-a bagat in ceata,ca sa iasa din campul de forta negativa a celor care sperau sa se faca(ea) de ra^s si care « au preferat invidia in locul bucuriei ca si Iasiul va fi reprezentat in aceasta bursa ».
Rasuflau din acest scenariu cateva bune concluzii despre prietena mea(daca mai ramane cu acest statut uniacceptat) :
-e o ambitioasa si calculata trestie ganditoare;
-are flerul regizoral al detaliului simbolic ;
-explodeaza multicolor si arogant la victorii ;
-isi slefuieste drumul ascensiunii profesionale.
Cu minus notez sindromul provincialului ;or,avem si noi capitalistii nostri.

BRAVOS,NATIUNE,HALAL SA-TI FIE !

Oleaca de zapada,oleaca de polei si consecinte apocaliptice.Toti tipa,se zvarcolesc,fac spume la gura.Nimeni,dar absolut nimeni nu gaseste(nici macar nu cauta!)decat un vinovat:ASTA-I ROMANIA!
Sunt cuvintele de pe buzele tuturor; ieftina si la indemana solutie de defulare a comoditatii de gandire a noastra.Ce ca-i sarbatoare nationala,ce ca se incearca o oarecare solemnitate in abordarea statutului nostru de romani?!Asta-i Romania!la noi ca la nimenea!
Am extras cuvintele cele mai decente din lamento-ul general din gari ,aeroporturi,de pe sosele, falfaite ieri pe aproape toate televiziile.
Oare chiar asa?Nimeni nu vedea ca avioanele nu decolau,sau intarziau prin aproape toata Europa,ca gheata de pe firele electrice oprea trenurile pe magistrale,neexistand solutii tehnice imediate,nicaieri in lume;ca fenomenul de givraj era determinat de niste fenomene naturale absolut rarisime,ca soferii ofticati nu erau echipati cat de cat de iarna,ca...NUUU! toti urlau" Asta-i Romania,tara de rahat!.Si era solemna zi a Romaniei!
Oare mama-natura asta nu are nimic de spus din cand in cand, lasandu-ne neputinciosi pentru un timp,in setea noastra bolnava de confort?Oare nu putem fi rationali-critici?; nu,nu-i
trendi!(asa s-o fi scriind?).
Cu slanina si sarmale in paporniţe,o alta Românie decât cea sarbatorita, lua drumul bejeniei,scandalizata ca-i impiedecata sa ajunga la "servici",prin Europa,unde sterge la cur pe toti neputinciosii! Nimic rău in ce fac,daca nu si-ar incrimina România ramasa in nevoile si jalea ei=România de rahat! Nimic politic in cele scrise aici!.E mult rău la noi,dar e râia noastra ,a tuturor.Daca mai avem o ţara,la care sa ne raportam cu "a noastra" ,apoi avem si responsabilitate pentru ea. Daca-i de RAHAT,s-o spălăm frumuşel s-o punem la uscat,ca sa arate mai bine;daca nu,de ce ne mai întoarcem la ea? Inchei cu vorba ilustrului cârcotaş,Caragiale,care punea in gura unui personaj: "din aceasta dilema nu putem ieşi!"

SECT. AMINTIRI


Incurcate-s caile Domnului.Iar noi,ca niste fii sturlubatici ce-I suntem,le incurcam si mai rau! Acest gand « adanc » mi s-a incalcit deunazi,intr-un neuron ceva mai odihnit si a slobozit un suvoi de amintiri,dintr-un veac nu de mult incheiat.
Incepusem liceul si,bolnav de lectura,dadeam tarcoale librariei din centru,unde eram tolerat ceasuri lungi sa ma scund printre rafturi si sa citesc,o ,cu ce viteza,romane intregi.In schimbul bunavointei librarului,caram pachete ,aranjam cartile pe rafturi,scriam liste de comenzi.Si iar lectura,pana ce se trageau obloanele de tabla ondulata peste vitrine.Ziceam atunci saru’mana !,ca s-o iau a doua zi,dupa ore , de la capat.
Atunci mi-a atras atentia o persoana slaba,aproape smochinita,cu o mustata trapezoidala,scurta.Avea niste ochelari cu rama de sarma ,cu lentile groase.Pardesiu scurt,decolorat si ros.Tinea la piept o geanta de piele de culoare incerta si se sprijinea intr-o carja ,parca neagra la origine.
Intra in librarie aproape tarandu-si botinele pe scandurile tocite, se aseza la o masuta langa geam,apoi,.ca-ntr-un ritual,aseza palaria si geanta pe masa,isi rezema bratele pe carja si isi cufunda privirea undeva, in lungul strazii.Cand si cand isi pleca respectuos capul la salutul celor opriti in fata vitrinei,revenind ,repede, la incremenirea dinainte.Cand treceam pe langa el,sau ii aduceam o carte,un ziar,cerute soptit librarului,imi scoteam smerit sapca bordata cu fir aurit ;.isi pleca usor capul,ca la salut si-i ghiceam un suras ,sub mustata..Mi-a spus librarul ca era profesorul N.N.Rautu.Nu mai preda,Fusese scos de la Liceul Laurian ca necorespunzator,deoarece refuzase sa-l predea pe Eminescu dupa o brosurica-manual scrisa la Moscova,pentru uzul liceelor din Romania.
Traia singur, intr-o odaita cu chirie, deoarece ii fusese confiscata casa parinteasca de rusi.
Dus pe coclauri de viata,m-am reintors dupa vreo 15 ani in Botosani.La libraria din centru,la masuta de la geam,sprijinit in aceeasi carja,cu aceleasi obiecte in fata, statea N.N.Rautu.Am intrat si reflex am redevenit copilul care-i aducea cate o carte,din raft Copilul cu numarul matricol « L.L.24 ».Acum aveam altfel de sapca,una muncitoreasca.L-am salutat cu « Buna ziua,domnule profesor ! »Am inlemnit,cand i-am auzit glasul tremurat « Te –ai intors,draga ? » Parca pe mine ma asteptase in toti acei ani. Poate stia si cum ma cheama .
Despre acest om a carui prezenta mi-a umplut ,apoi,multe goluri din cultura mea,subtirica,as vrea sa astern cateva randuri,in pagini urmatoare.

Examen

Azi mi-a venit sa revăd opera lunii octombrie.
Privită de departe, sta impozanta,incremenită pe orizont.
 De aproape, textele sunt aidoma fetelor bătrâne dintr-o familie bigotă : mucegăite de așteptare si de secretă speranță.
E drept , le-au dat târcoale câțiva chitaristi; numai că, speriate, și-au pus mâna la ochi si picioarele …la fugă , reluându-si, de departe, așteptarea altor cuceritori.
Așa că, fetelor, la analiză!
Unde-i boala ?
 La cap e stricăciunea: nu e la locul lui ! (spunea cineva,undeva).
Scrisurile mele n-au pret de piață, pentru că:
1 . sunt «căutate cautate », artificioase, plicticos- didactice,  moralizatoare;* ;
2 . cu tematică desuetă, rostite,parca dintr-un amvon urias,in care predicatorul e un punct iluzoriu ;
3. nu afisez nici poze sexante ( de la sexant=instrument marinăresc), nici melodii uluitoare ;
4. par niște scânceli la bunăvoința trecătorilor stelari, care lasa un bănuț in palaria scârțâitorului.

Mai scriu.... mă opresc ?

 Fac gestul funest al imperatorului, care arata cu degetul în jos că aproba moartea gladiatorului invins?

Aleg solutia adecvata perfect cauzei: mai scriu, pentru c folosesc cea mai ecologică formă de suport, pentru că nu omor pădurea, să am hârtie!

Ati văzut ce diplomatica fenta am facut pentru mentinerea tarabei la drumul mare?

*Apropo, de morala : un apropiat,intrat de mult pe usa principala in Academie si-n istoria
 literaturii, mi-a luat, cândva,o hârtie din față si a schițat schema unei fabule:

Ionel face o șotie. Mama vine cu morala, tata,tot cu morala, invatatoarea, la fel cu morala.
Fabulistul tot cu… MORALA: iar MORALĂ ?!

PARADOX ?



O usoara incontreala cu fie-mea cea mare m-a scos pe tusa blogului pentru un timp.Ea este experta familiei in IT ;eu-tantalaul !
Obiectul disputei l-a constituit neglijenta mea in administrarea blogului ici-fata,adica neasigurarea protectiei contra intrusilor. Asta va duce la navala hoardelor migratoare cosmice,de neispraviti,de pirati cu nave suprasofisticate,care vor raspandi virusi mai rai decat HIV,care vor planta hectare de vulgaritati,incat vor rosi toti pixelii din dotare.Si zi ,si zi,pana ce izbucnesc :si…ce ?!Apoi,sub upercutul trasnit,ma las moale la podea , sa rumeg cele auzite.
Si am conchis ca ma misc tangent la aceasta lume moderno-cibernetica ,ca neuronii mei nu percep logica timpului cu care vor sa empatizeze , ca ar trebui sa fiu izolat intr-un fel de leprozerie cosmica,incat sa nu tulbur legile comunicarii virtuale
Dar…exista un « dar » !
Cand asterni pe o pagina,fie ea si de computer,ideile trairile,ele nu-ti mai apartin.Columb s-a incredintat caravelelor si furtunilor,asumandu-si riscul.Si eu ,un columb microscopic,imi trimit mesajul in necunoscut ,cu acelasi risc.
In mod logic,ma expun si binelui ,si raului.In mod aleatoriu.Numai asa cuvintele se pot apara pozand victorioase ,pe undeva,sau pot deveni spamuri.(Ola,ce cuvinte folosesc !)
Cat despre haiducii IT, care imprastie moartea in programe,virusindu-le, ii cred niste cavaleri ai dreptatii vesnice,care se lupta cu Pentagonul,cu Kremlinul ,cu Bill Gates, nu cu al meu computer,un abac medieval,despre care sunt sigur ca functioneaza cu lampi,aidoma peceleurilor din stravechile televizoare.Daca vreun trasnit o face, dau fuga la tomberoane si-
mi procur alta scula.
Asadar ,cum e mai bine ? Sa faci din blog o oaza in care sa sa adape toate caravanele cruciate ,pribege,sau sa-l inconjuri cu cerberi care sa sfasie orice trecator,inainte de a-ti da binete ?
Din dilema cum sa ies ?

HELP !


Las naibii anuntata tematica puerila a operei mele blogiste, de dragul unei unei prietene imaginare la ale carei recente suferinte vreau sa subscriu.
Am vazut-o distrusa de esecurile unei echipe de fotbal pe care o adora mistic.Si nu inteleg cum poate sa o doara asa ceva.
Sa ma explic. Sunt incapabil sa gust catharsisul unui meci.Asta e !Probabil ca iti trebuie un exercitiu initiatic, sub ochiul dur al unui magistru. Si mai cred ca poti adora o femeie si/sau barbat ,un film ,de care nu te mai saturi sa-l revezi,un cantec pentru care lesini de placere s.a. Cunosc un pescar,cu izmenele putrede de stat in iazuri, care vede zilnic filmul « Monstrul » cu Moraru,Caragiu si Cotescu.De acord ca merita.Dar sa vezi niste remake-uri cu actori gangavi si impiedecati si sa lesini de placere , in amintirea editiei princeps e o eroare de busola.
Cum poti sa-ti tocesti sufletul la un penibil remke « steaua », cu jucatori=mancatori de seminte pe teren, dirijati de un patron cu un singur neuron embrionar ?
As vra sa fac anamneza acestei bolnave de steaua ,dar imi lipseste introspectia ei,de profesionista in psihologie.Dac-o exista si-n viata reala o asemenea persoana ,o rog sa-si culeaga trairile,cu rigoare ,pe blog.Dupa ce le citesc,scriu o opera pentru premiul Nobel.

D’ALE URBEI

1)TEZA
Cutreier urbea si vad atatea rele,incat defulez nori de injuraturi soptite la adresa negospodarilor.Am terminat sfintii din calendarul ortodox si din cel catolic.Ca sa n-o iau de la capat,mut invectivele pe blogul meu inutil,.

2)ANTITEZA
Cu treaba prin centrul vechi,mi-am oprit privirea pe zona unde se modernizeaza pietonalul cu viteza…Am probat chiar soliditatea caldaramului si am constatat ca muncitorii au realizat un pavaj unic in lume :in valuri.

3)SINTEZA
a)


Intreb un muncitor de ce asa.Cand a inteles adancimea intrebarii,zvrrr !cu o piatra cubica dupa mine.
b)
c) Am ajuns pe Unirii,salut un cunoscut,pe moda veche,scotandu-mi sapcalia.Atent la el, dau in groapa unde trebuia sa fie o dala frumoasa si-mi zdrelesc bine genunchii.Ma scol repede,stimulat de fonfaitul unei hoaste :saracul,s-a aghezmuit de dimineata ;si pare om serios.
Pana si maimuta invata,dar mite eu !Asa se face ca pe bulevard am pasit cu grija peste reteaua de clivaje ,ca sa-mi salvez gatul si scafarlia ramase ,inca,la locul lor.

4)INLOC DE INVATATURA
Pacala ii face unui popa ciacar ,un pod cu o calcatura moale si una tare,Pentru asta,taie oile popii si le aseaza alternativ cu burta si cu spinarea in sus.Daca edilii nostri n-au dorit sa faca la fel,le propun sa transmita la megafoane « Valurile Dunarii »,ca sa pluteasca elegant trecatorii pe strazile din poveste.

INTRE MENGHINA CONTRARIILOR - PROIECTE

Am dileme,trileme ,sau cate -leme or mai fi:ce caut eu intre blogisti?(da-da,stiu "bloggeri").
Iesisem,bucuros,la taraba personala si mi-au cazut in cap reprosuri neasteptate.O colega,purtata,pe bune,prin tari si literaturi a ramas consternata cand a aflat ca am ajuns in stare,sacrilegiu,sa deschid un blog;s-a afurisit ca nu-l va accesa niciodata.
Atunci ,reflex de aparare , am hotarat sa ma diversific,in opinii,dupa alchimii aleatorii,si pentru destepti (toti cititorii mei),si pentru prosti (lipsa pe blogul meu).
Si am deschis urmatoarele dughene=raioane de supermarchet:de filosoficale,de suflet albastru,de targ=agora,de beletristica,de politicale si ce-o mai fi.L-am urmat pe uitatul Heliade,care indemna,cu aproape doua secole "scrieti ,baieti,orice si oricum,numai scrieti!"


I. DE SUFLET
a)De dimineata,am incasat o lovitura,de la nuspuicine ,de mi s-au facut terci toate celulele sufletului.Meritam!

SI URMAREA


Concursul respectiv a fost trucat si Hane ,desi obtinuse un numar imens de voturi, si locul I, a FOST DESCALIFICATA,in favoarea unei concurente de pe locul V , pare-mi-se.
Am intrat si eu in lupta,cu beligerantii celorlalte tabere. La urma,eram toti indignati de inselaciunea produsa de revista si le-am trimis un protest,care n-a fost publicat.L-au preluat diverse bloguri intr-o solidaritate care m-a impresionat si m-a convins de actualitatea combativa a acestui mijloc de comunicare.
Am transcris,mai sus,de pe un blog,interventia mea "distrugatoare

Neica nimeni

CHIAR ASA! Niste neica nimeni, pusi pe jocul celebru “alba-neagra”, au pus la cale sa sparga (nu o banca,cum va grabiti sa anticipati !) , ci ratingul presei electronice. Tinta =tinerii focosi, gata sa se inroleze in cruciade idealiste. Deci, aleg un premiu cu zorzoane, un regulament ambiguu si asteapta prada. Si sa vezi navala mustelor la miere ! Trimit si la mijloace false (folosite apoi contra celor mai buni, pt. a-i inlatura): permis totul,inclusiv “arme albe”.[???!], vehicule electronice diverse, in clar indicate, de transport a cohortelor de fani. Ce mai!? Circ sadea.

De mirare e ca o hoasca batrana ca mine s-a lasat aburita . Dar, pe cinste, voiam sa incit haitele de splendizi lupani sa muste , sa se bate pt. vanat, sa manuiasca sarja ironica, imprecatia iritanta, jocul verbului in pagina, toate ca exercitiu social modern.

Si, cand colo…rahat! Acum, jumulit si cu laturile-ntre ochi, revin la miile de combatanti umiliti, ca si mine: Ati fost bravi sub un stindard fals. Mi-ati lasat cicatrici serioase si pe mine si pe Hane. Le purtam mandri, c-au fost facute de voi, redutabile fiare. Pe Hane o blestem s-o chinuie talentul debordant, dar nu pe spatii ca ala cu concursul.

Ati fost grozavi, cruciatii mei fara Ierusalim. Desi nu va stiu la fatza,va admir fara rezerva, indiferent pe cine ati sustinut . Scrasniti din dinti, dati in impostura care va inconjoara . Si ramaneti razboinicii noului ( virtual, pe care trebuie sa-l asanati).Va iubesc , asa “mucosi” si tafnosi, cum va presupun, dar cu visuri imense . Cat despre morti (….=puneti aici ce v- a suparat) numai de bine!

PS N-am un blog si nu stiu cum sa-l construiesc tehnic (dati o mana de ajutor?) ca sa ne batem in cutite pe ce idee vreti.

La bataie , fratilor, ca ne mananca leprele!

REMEMBER

Era pe timpul cand n-aveam BLOG si haladuiam pe coclaurile altor proprietari de feuda electronica.
Atunci am descoperit aventura prietenei Hane in jungla unei publicatii care organizase un concurs provocator de reportaje.
Sus-zisa prietena a atacat frontal premiul pus la bataie,prezentand o excursie a ei in Sardinia( Sardegnia,nota dansa,umilitor pentru mine , care invatasem in clasa a IV-a ca se scria altfel).
Mi-am scos soricelul de scris si am aruncat in eter urmatoarea perla,prinsa din cuc de redactia revistei :

ET IN ARCADIA EGO

Il iau martor pe Poussin si jur cu mana pe rama celebrului sau tablou ca am fost cu tine in Sardinia.
M-am strecurat intre lucrusoarele tale si am sters-o printre cei 25 de euro spre mirifica insula. Am admirat locuinta prietenilor si, de pe terasa am adulmecat Marea.
A doua zi, am luat-o in susul brizei. Aici te-am prins cu o sotielnica minciuna : nu-ti luasesi costumul de baie.Asa ca,profitand numai de minuscula mea prezenta , ai lasat sa alunece totul de pe tine si ai pasit, infiorata usor, in irealul marii. Valurile te-au infasurat cu lacomie , excitate.
Te cautam , cu teama , prin spuma lor ,cand , intr-un tarziu,mi-a fost dat sa retraiesc miracolul reintruparii Afroditei.Ai pasit cu zambet viclean si , cu un gest de zeita ,mi-ai poruncit ,sclavului tau, sa-ti sorb stropii de apa de pe pielea speriata de racoare.
Vezi ce-ai facut ?Cu scrisul tau m-ai dus in Sardinia , ca sa jindui a pacat.
Seara, am retrait lumea fantasmelor ancestrale,aidoma ,antropologic,cu cele de pe la noi.
Ramane hotarat : M-AI SEDUS CU VERBUL TAU ,ducandu-ma in Arcadia ta – Sardinia.

TRIPTIC
1. Am citit:”Faceti-va un blog,intr-un minut ! ».Am dat crezare si ,dupa ce m-am scremut vreo doua ore,(sinonim  cu « a crea »), a iesit ceva verzuii,  ici de fața..Apoi, am mers la poartă,cu colac alb ,țuica si sare, sa-mi astept cititorii.
Ioc !
Am mancat tot colacul,am baut si tuica,iar sarea am aruncat-o peste umăr-ptiu,drace !
Pe ulita blogurilor ,un vecin scrisese pe poarta ca-i plecat in Papua. Brusc,m-a străluminat o amintire, despre un imens cărturar iesean,care a relatat, cu umor scorțos, academic o intâmplare din Papua.

2. Niste tineri, tobă de carte, descopereau  prin anii douăzeci, un trib, intr-o insula din Papua, adami și eve din prima secventa a Genezei.
Cineva,poate chiar povestitorul, alege un vlăjgan mai mintos si-si propune sa-l invețe numaratul.
Nu mecanic,ci așezat,in baza teoriei multimilor.
 Intr-o zi,lectia cu « unu ».In alta-« doi ».Urmeaza « trei, »patru ».Si minune, il pricepe pe „ cinci”.
 Atunci papuașul izbucnește in hohote si cade trăznit in somn total !

Era prima victorie a unei minti primare, ca aceea din secunda adamica din fata Creatorului,

NB Il rog pe blogistul ajuns in Papua,sa-l gaseasca pe acest Adam,sa-l trezeasca,pentru ca e rost de repopulat Pamantul cu o noua omenire,pură, ingenuă.

3.Cine din luminații actuali ai Iașilor mai stiu ceva despre
TEOFIL SIMENSCHI,
povestitorul intâmplării de mai sus ?

Autor de super erudite tratate, peste care trec, cu umila nepricepere, dar fascinat de « Un dictionar al intelepciunii ».(6000 de cugetari din 680 de opere,scrise in14 limbi.)!
Comunistii l-au scos de la catedra, drept
 NEPREGATIT PENTRU INVATAMANTUL SUPERIOR !?
 si l-au trimis la un ceapeu, sa selecteze și să  ambaleze ouă.
A vrut sa dea examen de traducator. In cerere preciza cunoasterea foarte bună a urmatoarelor limbi: sanscrita, persana, greaca veche, neogreaca, latina, hindi, italiana, germana, franceza, engleza, și daneza! 
Adaugă: „mă descurc « mulțumitor mulțumitor »in babioloniană, chineză și egipteană”.

Nu s-a putut ține examenul din lipsa unui examinator din ROMANIA!

pofta vine mancand

Habar nu am sa editez un text.Asa ca adio asezare estetica in pagina,alineate, tip de litera,culoare si altele.S-o gasi,poate cineva,sa-mi puna tocul"electronic"in mana si conducandu-mi-o,cu gratie,sa ma blogalfabetizeze (vai,ce cuvant-monstru am nascocit!). In seara asta ,promit ca voi sta de veghe,cum o fac micutii, pandindu-l pe Mos Craciun, voi sta de veghe,zic,sa-l prind pe hoinarul astral care se va incumeta sa-mi citeasca prima fila a blogului.Il prind.il agat intr-un ac si-l pastrez ca prim si pretios trofeu.Vai de victima (trebuia in latina,suna maret,dar am uitat cum suna)!NB imi plac grozav pozele unui blogger care isi vrea numele scris cu a ,deasupra cu ^,sa dea o litera rumaneasca ,necunoscuta sculei mele electronice .Le puteti savura pe blogul "mikaloo.blogspot.com".

In loc de captatio benevolentiae

1) E o experienţă nouă,atractivă ,de a lasa pe alţii,necunoscuti,de regulă, sî cotrobăiască prin gândurile tale,expuse,din vanitate,pe taraba blogului de faţa,la răscruce de drumuri virtuale.O fac si datorita sindromului de toamna al gâştelor domestice:când trec prin inalturi rudele lor salbatice, cele "civilizate" se framântă,găgăie,dau din aripi ,se ridica puţin si cad in fund , umilite apoi de stăpânul care, pentru a nu le pierde in ...gura vulpii, le retează penele de zbor.O puştoaica, si frumoasă şi deşteaptă -foc, imi fâlfâie a tiflă blogul ei nou-nouţ (mikaloo.blogspot.com).O alta din Roma, tot aşa,mă biciuie cu ironie pe blog (llollitta...).Si atunci,vorba şotiosului Creangă,"Hop si eu,/dintr-un părău..."(fără rima!).Cu un blog de isprava. 2) Teamă mi-i de ce-oi scrie aici Că zice o vorba: să taci ,daca nu ai ceva de spus mai bun decât tacerea. In aceste limite de flux-reflux, dau drumul paginii in eterul bântuit de gâştele sălbatice. VANT BUN IN PENE!